Definitii…

•Ianuarie 12, 2009 • 1 comentariu

18thcen

In fiecare dimineata in care iti vad privirea imi doresc sa am la-ndemana  aquarele  si pensula sa pot sa astern pe o panza alba sentimentul acela „de-acasa” ce mi-l daruiesti…Dar mereu ma faci sa ma pierd in caldura bratelor tale si apoi imi dau seama ca nu pot sa zugravesc un lucru ce in fiecare zi e diferit…

E minunat sa ma pot plimba cu tine in parcul acesta imens si doar sa privim flori de cires, sa fim copii si sa radem de „omuletii” aceia ciudati cu ochi alungiti si fete mici, mereu zambareti, si care ar vrea sa fotografieze pana si aerul…

Apoi,mai tarziu ne-asteapta marea cu nisipul fin, sa ne plimbam desculti pe mal si sa gasim fel de fel de scoici, dar pe care sa le aruncam inapoi;  stim ca fara mirosul acela si fara culoarea furtunii nu ar avea farmec…s-ar umple de praf pe un raft…Vom privi un apus incredibil, dar si un rasarit feeric, cu lumini  rosiatice- portocalii si  ivoriu inchis…

Iar maine…Maine-le cu gand senin ne-ntoarcem acasa…unde sunt dealuri verzi, si pomi, si oameni ce-i avem in suflet…Venim aici, unde ne-asteapta un oras intreg cu fosnete si zgomote, cu realitati, povesti si triste dar si vesele…Aici ne-asteapta toti ai nostri, toti cei pentru care contam mereu…Stadionul acela urlator si meciurile fara noima ce tind sa nu le inteleg sunt gata sa ne-ntampine…Desi, daca analizez, cred ca acum le inteleg mai mult decat imi dau eu seama; e vorba de o apartenenta, de niste radacini si crezuri in niste oameni, intr-o traditie…

Aici suntem noi doi intr-un fel de incognito…pentru ca suntem la fel ca multi si-atat de diferiti…

Mirosul ciresilor va fii mereu ceva incredibil…si eu il simt…

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.

Anunțuri

Fotografii interioare

•Ianuarie 12, 2009 • Lasă un comentariu

Timpul se scurge in alt mod acum…Firele de nisip din clepsidra nu sunt altceva decat particule de vise si fericire , ce pica una cate una…Cu tine totul capata alte dimensiuni, are alte intelegeri, alte imagini.

Nu conteaza ca e iarna afara, copacii din parcuri sunt si acum infloriti, chiar daca florile sunt de gheata, se „inchina” inaintea mea si nu din cauza poverii asa cum obisnuiau candva,ci datorita zambetului larg din suflet.

Parca sunt secole intregi ce au trecut peste noi, dar ni se pare ca a fost ieri si totusi tu si cu mine stim ca totul e inauntrul nostru de milenii intregi. Lumea nu mai e nici ea ce-a fost, o mare mlastina, o usa catre un Necunoscut frivol si ironic;iar vantul imi aduce acum, in locul tuturor acelor picuri reci din nori, doar gandurile tale cu imbratisari.

Si da,desigur, am stat si m-am gandit…Nimic nu e ceea ce pare: doar o iluzie de copii cu vise colorate si turta dulce si oameni buni. Nu e o joaca de copil, nu ne luptam cu mori de vant, crezand ca sunt doar „monstri” lui Don Quijote…pentru ca varsta povestilor ne-a trecut demult.

Astazi e realitatea noastra si ceea ce avem…Pe Maine il asteptam desigur, dar cred ca in mod diferit…Il asteptam pentru ca stim ca oricat am incerca sa il oprim, mereu va veni, e de iminent si de neoprit…Dar Maine vine de-acum cu noi intr-un Gand.

( ©All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission)

Orase si iubire

•Decembrie 14, 2008 • 1 comentariu

hpim2358

Ne plimbam tacuti

printre luminile unui oras

amortit de frigul noptii de iarna…

Zambim in sufletele noastre,

ce nu demult

pluteau in zare

in cautare de sperante.

Suntem doar doi,

si totusi umplem universuri neintelese pan-acum;

descifram clipiri senine

insotite de soapte si-atingeri de vise…

Este cantec si poezie in acelasi timp,

e tablou…

Suntem un suflet!

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission

Tu si eu…

•Decembrie 10, 2008 • Lasă un comentariu

…m-am trezit in dimineata aceasta parca intr-o alta lume, un alt univers…Sunt o alta eu…Raze de soare patrund prin draperia grea si iti lumineaza fata. De multe ori stau si te privesc dimineata atunci cand ma trezesc inaintea ta si zambesc pentru aceste clipe incredibile.

Parca in spatele unor vise din nopti tarzii cu ploi de vara, am descoperit dorintele din ochii tai senini. Erai asemenea mie, un suflet pierdut printre alte vieti in cautarea unui „te iubesc” al tau…

Aripile de icar ti s-au dezlipit intocmai la fereastra mea…si ai ramas…

Prima dimineata impreuna a fost inceputul celei mai mai senine si calde zile de toamna…M-ai invatat sa zambesc doar pentru ca e o noua zi si pentru ca soarele straluceste…Intr-o singura suflare m-ai invatat sa ador ochii tai somnorosi de dimineata, sa ma cunosc pe mine insumi vazandu-ma in propria oglinda interioara…

Ninge cu fulgi mari…si totusi e soare…tu inca dormi…in semineu palpaie un foc tacut…

Multumesc vantului ca te-a adus la geamul casei mele…si tie pentru ca ti-ai gasit sufletul interiorul meu…

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.

Aroma de Vama Veche

•Octombrie 30, 2008 • 2 comentarii


Farame de raze acopera portile

ce dau inspre ziua asternuta

acum o secunda-naintea mea.

Norii ce pana acum ai fi spus

ca atarna din mare,

se risipesc incet spre apus.

E atata tacere in Vama

in ultimul sfert de noapte din zi…

Nisipul e rece sub talpi

si vegheza tacut intr-un colt.

Eu zambesc unui Soare

ce-mi incalzeste de astazi

un vis.

Briza aduce inspre mine

un usor iz de tigara

si-ti zambesc…

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.

De mana cu Lumina

•Octombrie 28, 2008 • Lasă un comentariu

Sunt tare departe de aici…plutesc pe mare…ce culoare frumoasa are…un albastru profund si limpede ce imi da o stare completa de liniste, dar ma si infioara in acelasi timp. Cat mister ascunde marea…Simt briza cum imi trece usor peste linia fetei, prin par, inchid ochii sa pot auzi fosnetul valurilor…Spuma alba imi gadila talpile si imi racoreste simturile…

O pata neagra imi apare in departare dinspre soarele portocaliu si intuneca zarea…Un contur negru sub forma de om…Parca e un spirit al marii sau o umbra a serii…

Valuri tot mai mari se ridica si incet, incet si norii gri se aduna deasupra mea. Va fii furtuna,imi spun in gand si imi indrept privirea spre Inalt…Dar Umbra vine din ce in ce mai aproape de mine. Realizez ca doar eu o vedeam intunecata din cauza soarelui ce batea dinspre ea. Ce curcubeu de nuante ivorii imprastie in jur…

De unde vii Straine?Si ce cauti pe Marea Mea?

Si imi arunca doar un zambet siret drept raspuns. S-a dezlantuit furtuna.

Marea nu ma mai poarta lin, nu mai e-n puterea mea si ma arunca in adancuri. Nu-mi recunosc, cred, propria lume…Parca sunt pe alt taram…Caluti de mare colorati si perle fine ivorii impodobesc nisipul…

Vreau sa ating o scoica si parca in aceasta incercare se darama tot…parca mi-am dorit sa ating o himera.Ma sufoc si nu pot respira, observ ca toate puterile ce le aveam odata au disparut aici in Marea aceasta.

Brusc o lumina calda m-aduce brusc la suprafata…Un zambet larg…si Umbra…care nu mai e Umbra…L-a transformat furtuna…intr-o Raza…

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.

Sunete de nai…

•Octombrie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Stau si zambesc…imi place sa ma gandesc mereu la senzatiile ce imi trec prin intreaga fiinta atunci cand ma bantuie sentimente calde si comfortabile…M-am intrebat de multe ori ce ne face exact sa traim?cum stim ca traim o viata?cand oare o traim? Am adunat asa de multe ori manunchiuri de idei din fiecare perioada… The lonely shepperd ma insoteste mereu ,in dupa amieze de duminica, cu acordurile line si cele mai multe raspunsuri la intrebari.

Traiesc…chiar in acest moment mi-am raspuns la intrebare…Cum stiu asta? Pentru ca ma simt vie…Pentru ca nu astept ziua de maine doar pentru ca venirea ei este inevitabila si pentru ca timpul nu tine cu mine si se incapataneaza sa o aduca. E iarna stiu, dar e o iarna asa calda…Fulgii care cad , ii simt pe mana si nu se topesc in cadere…De dimineatza mi-am lipit nasul de geam, asa cum faceam atunci cand eram doar un copil si asteptam zorii sa vad zapada asternuta peste noapte.

Stiu ca de multe ori as vrea sa spun atat de multe lucruri si parca nu reusesc sa articulez doua silabe…Dar la fel stiu ca tacerile vorbesc singure, fara sa existe cuvinte care sa le exprime. Linistea ce ma insoteste calmeaza valtoarea valurilor din interior, imi echilibreaza probabil propriul suflet…

Citeste ochii…prin ei „respir” soare…calmez furtuni si-nving balauri…

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission