Ti se pare ca vezi?

Fetita ce statea la coltul strazii,nu cersea,nu tinea manuta intinsa,se uita doar la mine cu niste ochi mari albastri neinchipuit de tristi si maturi…Statea in hainutele ei ponosite,saracacioase,palida si trasa la fata…De fiecare data cand treceam ii dadeam cativa banuti.Nu stiu ce facea cu ei,poate ii ducea acasa si cumpara paine,poate ii dadea unei mame betive sau unui tata ce o batea,poate nu avea nici mama,nici tata,ci doar niste bunici necajiti si neputinciosi sau cativa frati care stateau si ei la alte colturi de strada cersind o bucata de paine.Nu stiu,dar ma uitam adesea in urma si vedeam cum ma urmarea cu privirea plina de lacrimi,recunoscatoare,fara sa rosteasca nici un cuvant,orice cuvant nu era decat o rana a tacerii…Ma gandeam ca daca si ceilalti trecatori au bagat-o in seama,ar putea fi asemenea fetitei cu chibrituri,dar ea nu avea nimic de vanzare,nu oferea decat propria ei tacere si nemiscare intr-o lume grabita si plina de rasete.
Poate ca erau multi cei care o vedeau,dar puteai sa te uiti fara sa o vezi,pentru ca nu cersea.Statea pur sis implu acolo la coltul strazii,rezemata,parca contempland o lume in miscare,o lume careia ea nu-i apartinea,si poate nu-i va apartine niciodata.In ochii albastri citeai lumi neintelese si adanci,dreptate si tristete…Statea aproape demna in propria ei saracie si neputinta,parca analizand cu detasare nepasarea si veselia celor din jur.Daca te-ai putut uita atent puteai chiar sa citesti parca o usoara ironie pe chipul trist,uneori cate un trecator,asemenea mie ii mai punea in palma cativa banuti…Parea ca spune „A,in sfarsit m-ati observat”!
Nu multumea niciodata…Se uita doar lung,aproape descumpanitor la cel ce parea a vrea sa o ajute.Uneori aveam impresia,nu stiu de ce ,ca ma indragise.Cand ii dadeam banutii,parca nu ma mai privea cu aceeasi tristete ca la inceput,un ushor zambet ii aparea pe fetisoara palida si fara expresie.Iar lumea trecea uitandu-se fara sa o vada.S-a dus si vara si a venit toamna cu ploi si frig,si brisc mi-am dat seama,intr-o buna zi, ca fetita nu mai era acolo la coltul strazii…
inima mi s-a strans intr-un regret fara margini.Niciodata nu m-am oprit
sa o intreb macar cum o cheama,de unde este,daca as putea sa o ajut…Si ce daca eram doar cu cativa ani mai mare decat ea,poate as fi fost printre putinii trecatori care ar fi privit-o si as fi vazut-o.caci atatia care treceau pe langa ea nicimacar nu o vedeau.Mi s-a facut un gol imens in inima.De ce nu am ajutat-o mai mult?Oare era suficient ca ii dadeam zilnic din micile mele economii?
Cine stie?Poate cu putinul meu,am ajutat-o.Poate chiar si faptul ca am bagat-o in seama i-a folosit la ceva.
Si daca vreodata va fi sa o mai intalnesc sunt sigura ca o voi privi cu alti ochi si poate voi face mai mult pentru ea.Iar la coltul strazii unde va sta,voi pune o pancarda pe care voi scrie:
” Omule,daca ochii tai sunt deschisi,ti se pare ca vezi?”

{ All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission}

Anunțuri

~ de julyasan pe August 30, 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: