Astrii cazatori…

Aceeasi banca…acelasi parc…toamna si o ploaie marunta rece…

„Intr-o luna o sa fiu departe,o sa plec…”

Nu am auzit continuarea sau poate nu ai mai spus nimic,nu stiu…Nu imi amintesc decat ca mi-am luat haina,iar tu te-ai uitat la mine cu niste ochi mari,mirat si speriat…Apoi am realizat ca plangeam…Nu mi-ai vazut niciodata ochii in lacrimi…De fapt nu cred ca te-ai uitat vre-odata cu atentie in ochii mei…

Am iesit pe usa,fara sa ma gandesc unde merg, fara sa am vre-o directie anume…

Am ajuns din nou aici…cu ganduri grele…cu lacrimi si o adanca tristete…

Incerc sa imi imaginez o viata fara tine… Pot lupta cu demoni, cu alte lumi, chiar si cu indiferenta ta…Am mai facut-o si alte dati si-am reusit sa inving o mare parte, dar te-am stiut mereu aici, mereu palpabil, chiar si atunci cand ai plecat.

Vreau ca soarele sa imi atinga mereu genele in diminetile fierbinti de vara,iar tu sa ma trezesti pentru ca e tarziu si sa ma certi ca sunt o lenesa.In realitate,stiu ca te plictisesti si ti se pare pustie casa.Nu pot sa stiu ca nu o sa mai simt niciodata buzele tale racoritoare in noptile calde…Vreau sa ma pierd mereu in oceanul de pasiune al ochilor tai si vreau sa ma certi asa cum o faci uneori pentru ca sunt un „copil naiv”…

Cine imi va mai critica poeziile, doar pentru ca nu sunt mai mult decat perfecte, dar mi le scoate pe ascuns din cosul cu hartii mototolite si mi le recita cateva zile mai tarziu? Nu pleca si pe mine ma arunci in curfarul cu papusi vechi…Nu imi lasa golul asta in interior…Ma fac „om mare”…Promit…

Nu am realizat ca mergeam pur si simplu fara directie, lasasem demult in urma si banca, si parcul,si frunzele ruginii…

Realitatea din jurul meu era ca un vis cu imagini rulate prea rapid ca sa ma obosesc sa le privesc…Poate de aceea nu am auzit strigatele disperate…Ai grija!!!Opreste!! Nu stiu…Nu imi amintesc…

Ma doare tot trupul…il simt greu ca plumbul…De ce nu ma pot misca?De ce aud atatea voci in jurul meu si nu pot sa respir…e zgomot prea mare…Lasati-ma in liniste, sa pot exista, sa imi inving toate fricile!


Acum e liniste…Oh…poate doar am visat!

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission


Anunțuri

~ de julyasan pe Octombrie 13, 2008.

Un răspuns to “Astrii cazatori…”

  1. m-ai impresionat…cuvintele astea ma fac sa te si vad nu numai sa te simt….asa e viata…uneori e ea la picioarele noastre,alteori se schimba rolurile.te pup.lyg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: