Drum cu Soare…

•Octombrie 21, 2008 • 2 comentarii

O zi de vineri, plictisitoare si ploioasa…Asa incepe.

Ne-am hotarat,plecam inspre Inis Meain…pe Insula de Smarald, ca sa descoperim secretele Newgrange-ului in cele 17 minute de lumina calda in plina iarna si sa incercam,desigur sa-l pacalim pe spiridusul verde ca tot ceea ce vrem e sa vedem drumul de curcubeu catre comoara.

Ne-am luat umbrelele cele mari, un rucsac de liniste sufleteasca si voie buna, si am pornit la drum.

Ciudat cum orice drum banal,catre o destinatie pamanteana poate sa devina in cel mai scurt timp o simpla magie. Si impreuna cu Nyx si Sybillae am pornit pe sosele lungi,line, unele pustii si triste, altele cu zambete si culoare,orase vechi si cladiri noi, inalte cat muntele…

S-au alaturat calatoriei si alti oameni satui de-atata ploaie si nori sau care pur si simplu au fost curiosi sa vada destinatia.



Unii au devenit eroi cu super puteri si intr-o clipa au reusit sa-nghete timpul atat de pretios,uneori,insa sufletul e mare doar pentru restul lumii, incat uita de al lor . Zambeam la gandul ca altii au facut o mica pauza de la realitate, s-au lasat furati de cantecele fermecate ale bacantelor, dar nu pentru mult timp. Au stiut clar ca drumul nostru e mult mai important. Au fost care intre timp chiar au devenit faimosi, dar urmarirea aceea neincetata a bliturilor care sa-i surprinda in diferite ipostaze , in masina, in curtea propriei case sau care sa le critice vestimentatia mult prea mare ori mult prea mica, devine la un moment dat plictisitor. Cativa au inceput sa construiasca intregi cartiere in locurile pe unde am stat mai mult, insa au manifestat efecte secundare ,nevoi de a fuma in miez de noapte, telefoane date putin dupa rasaritul soarelui…S-au ales duble cariere, electronici,comunicatii intr-o combinatie absolut bizara cu medicina. Probabil ca orice computer are nevoie de cateva copci din cand in cand…Prieteni cu o spiritualitate puternica, cu veselie debordanta sau cu o tacere calma si ochi veseli au decis ca e timpul sa schimbe ceva in viata lor…


Am ajuns pe insula tarziu in noapte…mistere parca si mai mari inconjurau si ceea ce aflaseram pana atunci…

Cred ca am reusit sa atipim putin, caci ne-am vazut treziti de o lumina palida si de un Soare zambitor…dar nu erau nici monumente si nici smaralde in jur…Eram la tara, in patul bunicii, intr-o zi calda de toamna…



Oare-a fost totul doar in capul nostru…Sa fi fost vis?

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission

…spre Trecut

•Octombrie 15, 2008 • Lasă un comentariu

Priviri pierdute si suflete goale

plutesc demn,parca,

Spre-un capăt de drum

fără de-ntoarcere.

Gânduri si lumi interioare desarte

fac dintr-un simplu oraş,

un tablou aproape grotesc.

Bătrâni gârboviţi de greutatea propriilor vieti,

vestejiţi de tăceri interioare si umbre,

pasesc încet, încet spre-alte dimineti.

Ploi marunte, marunte-acopera lumea de azi

si-o lasa in saracie de sperante.

Iar deasupra nu plutesc decât demoni,

ce trag tot Pamantul,

Dinspre azi, spre-un odata…demult.

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.

Suflet de decembrie

•Octombrie 13, 2008 • Lasă un comentariu

Praf de cenuşa

ridicat de un vânt rece

din suflete pustii de ieri,

Mi-acopera petalele si-mi ia încet din viata.

Am urcat aici sus, pe Everestul sufletelor,

să fiu mai aproape de cer,

să mă hrănesc din iluzii.

Dar a nins…

A nins cu fulgi mari si reci,

si mă sting.

Incet, încet mă intorc in lumea

din care-am venit,

la marginea timpului ,

sa lipesc cu speranţa de mâine

petale de ieri.

Astăzi revin dintr-un alter ego înfrânt.

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission.


Eu…sau poate tu…poate Nimeni

•Octombrie 13, 2008 • Lasă un comentariu

E-o dimineata mohorata de toamna, ce pare mai degraba inceputul unei zile friguroase de iarna, cu o ploaie rece in loc de fulgi pufosi albi si un tablou sumbru din cauza noroiului si a apei ce se scurge pe strazi…

Astazi m-am trezit in umbrele amintirilor…e ziua in care imi e dor de mine…Incerc sa rememorez imagini cu case mici in stil Brancovenesc si oameni calzi …dar parca memoria imi joaca feste…totul e in ceata.

Da, mi-e dor de locuri familiare, de locuri care sa ma faca sa zambesc…Incerc sa simt mirosul trandafirilor din rondourile timpului oprit in loc pe strazi, mi-e dor să imi fie familiare locuri pe care atunci le-am văzut pentru prima oara.


Aici lumea nu simte…e goala pe dinauntru, fara substanta…

Iar eu nu ma mai regasesc pe mine insami printre straini, printre ziduri triste pline de umezeala…

Caut persoana din spatele propriei mele fiinte si nu gasesc niciun suflet, nicio soapta , nicio inima. In coltul acesta de lume nu pot regasi iubiri, nu pot regasi vieti, nu exista un timp de visare. Aici totul e calculat cu constiinciozitate, totul merge cu exactitatea si agerimea unui computer futurist cu un sistem impecabil. In partea asta de timp si de pământ,nu este caolin să modelez chipuri cu zambete largi si calde si-apoi sa le dau viata cu creioanele mele de ceara…

Oare in ce viata sunt acum? Si cat mai am pana la ultima?

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission

Astrii cazatori…

•Octombrie 13, 2008 • 1 comentariu

Aceeasi banca…acelasi parc…toamna si o ploaie marunta rece…

„Intr-o luna o sa fiu departe,o sa plec…”

Nu am auzit continuarea sau poate nu ai mai spus nimic,nu stiu…Nu imi amintesc decat ca mi-am luat haina,iar tu te-ai uitat la mine cu niste ochi mari,mirat si speriat…Apoi am realizat ca plangeam…Nu mi-ai vazut niciodata ochii in lacrimi…De fapt nu cred ca te-ai uitat vre-odata cu atentie in ochii mei…

Am iesit pe usa,fara sa ma gandesc unde merg, fara sa am vre-o directie anume…

Am ajuns din nou aici…cu ganduri grele…cu lacrimi si o adanca tristete…

Incerc sa imi imaginez o viata fara tine… Pot lupta cu demoni, cu alte lumi, chiar si cu indiferenta ta…Am mai facut-o si alte dati si-am reusit sa inving o mare parte, dar te-am stiut mereu aici, mereu palpabil, chiar si atunci cand ai plecat.

Vreau ca soarele sa imi atinga mereu genele in diminetile fierbinti de vara,iar tu sa ma trezesti pentru ca e tarziu si sa ma certi ca sunt o lenesa.In realitate,stiu ca te plictisesti si ti se pare pustie casa.Nu pot sa stiu ca nu o sa mai simt niciodata buzele tale racoritoare in noptile calde…Vreau sa ma pierd mereu in oceanul de pasiune al ochilor tai si vreau sa ma certi asa cum o faci uneori pentru ca sunt un „copil naiv”…

Cine imi va mai critica poeziile, doar pentru ca nu sunt mai mult decat perfecte, dar mi le scoate pe ascuns din cosul cu hartii mototolite si mi le recita cateva zile mai tarziu? Nu pleca si pe mine ma arunci in curfarul cu papusi vechi…Nu imi lasa golul asta in interior…Ma fac „om mare”…Promit…

Nu am realizat ca mergeam pur si simplu fara directie, lasasem demult in urma si banca, si parcul,si frunzele ruginii…

Realitatea din jurul meu era ca un vis cu imagini rulate prea rapid ca sa ma obosesc sa le privesc…Poate de aceea nu am auzit strigatele disperate…Ai grija!!!Opreste!! Nu stiu…Nu imi amintesc…

Ma doare tot trupul…il simt greu ca plumbul…De ce nu ma pot misca?De ce aud atatea voci in jurul meu si nu pot sa respir…e zgomot prea mare…Lasati-ma in liniste, sa pot exista, sa imi inving toate fricile!


Acum e liniste…Oh…poate doar am visat!

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission


Silence

•Octombrie 2, 2008 • Lasă un comentariu

Silence inside me,silence

Listen to her sound

and to the notes…

Listen to the song of a shout

and watch the rain

Search

beyond your soul.

Don’t die today,

before of that tomorrow,

Because you’ll lose yourself

under the drops of tears

that fall out of your eyes.

Don’t let your soul, your being die.

Stay today

Find the sun within your being.

–––––––––––––––––––––––––

Silencia en mi ser, silencia…

Escucha el canto,

las notas…

Escucha el canto de un grito

y mira la lluvia

mira,

detras de tu alma.

No mueras hoy

antes de manana,

Porque te pierderas

debajo de las gotas

que caen de tus ojos.

No dejas este alma

que muera.

Quedate hoy

Encuentra en ti

El Sol de esta manana.

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission

Flori de cires

•Septembrie 25, 2008 • 1 comentariu

…nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa fac, daca sa rad,sa plang, sa tip…Te uitai la mine cu atata furie,incat incepusem sa imi fie teama. Nu existase o asemenea situatie niciodata intre noi…Practic urlai la mine, imi insiruiai niste motive pe care pur si simplu nu le intelegeam, nu reuseam sa pricep de ce te purtai asa…

Cand o sa te maturizezi?cand o sa fii femeia de care eu am nevoie langa mine?

Poate cand o sa stii ce vrei si tu de la tine. Stiam ca il iritam cu raspunsurile astea si cu tonul sec, dar nu vroiam nicio lacrima sa las sa curga…

Nu vezi ca te porti ca un copil rasfatat? Esti ca o pustoaica!!!

Parca asta te-a atras la mine, sufletul de copil mare, felul meu de a fi…Nu inteleg de ce toate reprosurile acum? Ti-am dat motive vre-odata sa iti fie rusine cu mine?

…Nu intelegi nimic…

Fa-ma sa inteleg atunci!

In spatele fiecarui barbat puternic, se afla o femeie puternica…Tu nu ma poti sustine,cand este vorba de intalnirile mele,cand esti prezenta, parca ai fi angajata mea, nu iubita mea…Nu ai nicio parere, nimic….Niciodata nimic….

Am stat putin…

Iar eu sunt o femeie slaba,nu? Eu nu te sustin, decat in momentele in care tac pentru ca tu sa poti lucra?Nu te sustin atunci cand vin la studio pentru ca nu imi dau aiurea cu parerea despre un subiect despre care nu stiu mai nimic?Sau nu te sustin pentru ca nu port conversatii „amabile” cu prietenii tai in timp ce tu inregistrezi ceva?Ah da, sigur nu te sustin si sunt o femeie slaba…Alte reprosuri mai ai?

Cred ca a fost intaia oara cand l-am vazut atat de nervos…violent chiar…I-am putut vedea pumnul strans, degetele inclestate…si apoi ca prin vis un sunet de vas spart…Ma uitam in jos…tot acel amestec de culori…pamantiu, corai si verde si un negru mat si dur…resturi…resturi de ceea ce a fost candva un mic suflet pe care l-am creat impreuna si l-am modelat, resturi de suflete…resturi de detoate.

Nu am stiut daca sa il lovesc si eu la fel, sa il doara si pe el la fel sau sa incerc sa adun resturile de pe podea…

Iesi afara…Iesi!!!!

Am urlat la el…Se uita ingrozit la mine…

Imi pare rau…Nu am vrut sa il lovesc…Nu am vrut sa se intample asta!

Iesi afara de aici…Lasa -ma in liniste, lasa-ma sa fiu o imatura cum sunt, sa cresc copacei, sa zambesc simplu si sa fiu nesofisticata…

Cat timp a trecut…2 ani aproape. Nu te-am mai vazut de atunci…Probabil ai plecat spre o tara exotica, asa cum iti doreai, cu o femeie sofisticata si esti fericit…

Mult timp m-am urat pe mine…Mi-am urat pielea ushor maslinie si parul negru rebel sau carliontii care de multe ori refuzau sa stea perfect. Am vrut de multe ori sa schimb acel „copil mare”, care se trezeste dimineata ciufulita cu ochi senini si zambetul pe fata si lapaie desculta pe gresia din bucatarie…Am incercat statutul de „femme fatale ” , dar pur si simplu nu as fi fost eu…

Nu am fost niciodata intruchiparea femeii vietii tale, cu voce melodioasa, piele fina ca de piersica si par blond. Cred ca ai vrut mereu femeia aceea care sa nu arate niciun sentiment, cu figura aceea rece, implacabila si extrem de sofisticata…

Poate daca ai fi stiut sa vezi sau sa descoperi femeia sofisticata in acel copil…

Zambesc…cine s-ar fi gandit…Copilul-Eu s-a increzut in propriile forte si a devenit Femeia de succes cu acelasi suflet…

Si inca sunt indragostita de copaceii mei…Expozitia mea a fost un succes…Poate ca singurul lucru care imi lipseste esti tu…Dar cred ca nu putem in viata asta sa le avem pe toate. Sper ca macar esti fericit.

O boare de aer de toamna imi invadeaza simturile…

Am inchis pentru azi, reveniti maine. Si ma intorc spre usa.

Nu poti face o mica exceptie?Imi doresc mult sa o vad in seara aceasta!

Acelasi zambet…Acelasi efect…Acelasi farmec…Acelasi EL.

© All my texts are copyrighted and may not be reproduced, copied, edited, published, transmitted or uploaded in any way without my written permission